clape pe pian, pian pe scaun, podea sub pantofi uzati de cenusareasa zara.   degete     paharul de vin mânjit de rujul meu     rujul meu ajuns pe gâtul lui, nici măcar, pe vena aia de la gât, el râde, aia nu-i venă.   să iubeşti înseamnă doar să iubeşti, e aşa de credibil, e aşa de bine să crezi buzele alea ce insistă pe clavicula ta.   Muie, fraierilor! tuturor celor care mi-aţi sărutat...

Mai întâi e angoasa. DEX: neliniște, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică. 2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conștiința condiției umane de ființă muritoare. 3. (med.) stare provocată de contracția regiunii epigastrice, însoțită de mari dificultăți respiratorii și de tristețe excesivă.  

Ţi-am băut vinurile primite din Toscana, toate cele opt sticle. iartă-mă, dar te aşteptam si mă pusesem să citesc “O şedere în iad”. I-am chemat pe călăi, m-au anunţat că întârzie, primăvara adusese îngrozitorul hohot de râs al idioţilor şi toate păcatele mele grele , minciuna şi lenea, cuceriseră oraşul. era cât pe ce să devin Primar.   Am spălat toate vasele din chiuvetă chiar în ultimul...

Zilele merg în jurul temperaturii de 10, nopţile-s pe la 6, grade. În Barcelona. Să vă aduc un pic cu picioarele pe pământ, dragii mei. Lucas, te-ai ales cu o prietenă mai fericită, pentru o vreme, datorită introducerii caracterelor româneşti in blogul ăsta. Între timp să ştiţi că s-au întamplat lucruri. Asemenea unui covor fermecat, fără acoperiş şi fără bucătărie, m-a luat pe sus, P. – vedeţi cât mi-e de...

Cuptorul aragazului de bucătărie încă transmitea o lumină albastră prin hubloul uns, când unul dintre ei se decise să rupă tăcerea, vag, cu o intrebare generală, gen, Bine, măi, Lucas, să zicem de exemplu, că te afli în faţa unei, şi desena cu degetele în aer forma, bucăţi de ceară din care urmează să scoţi nişte litere. Un pic de tăcere. Ridică umerii, deschise palmele ca şi cum ele ar fi susţinut un pepene...

” Si mai mult decat umorul, decat ironie, exista grosolana, nemiloasa zeflemea taraneasca.” (E.I.) Voi, oameni profund raniti de existenta, contemplatori ai propriei disparitii, betivi cinici la 30 de ani, Caligula ai tuturor timpurilor, distrugatori de sine cu pretentii de imparati, satrapi, talhari sentimentali, cutitari fara rafinament, fermecatori la drumul mare fara de intoarcere, preoti orbi ai vietii, va simt frica. Va...

Voua vi s-ar putea parea familiar titlul, si este. Sa va scutesc de cautari: se numeste “unu dimineata”, in traducerea mea, si e inceputul unui text de Charles Baudelaire. O colega mi-a trimis astazi textul cu un preambul: sau cam asa…, zicea. Ziua s-a scurs “cam asa”: ma trezisem la noua, trebuia sa fie sapte jumate, obloanele incurcau toata lumina, toata ziua. fuck!, am zis, chiar cu aceste cuvinte, din...